SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Sistemul cardiovascular este un tot unitar care poate fi împărţit în: sistemul sanguin şi sistemul limfatic.
Sistemul sanguin este reprezentat prin: inima şi vase sanguine.
 |
| Structura inimii |
SISTEMUL SANGUIN
INIMA este considerată ca fiind organul central al întregului aparat cardio-vascular, a carui funcţionare asigură circulaţia sîngelui, limfei si a lichidului interstiţial.
Inima se găseşte în cavitatea toracică şi are forma aproximativ a unui con turtit; are înălţimea de aproximativ 89 mm, greutatea de aproximativ 300 grame şi capacitatea cuprinsa între 500-700 cm cubi. Inima este învelită într-o formaţiune membranoasă, numită pericard.
Inima este un organ cavitar musculos. Este formată din cavitaţile inimii şi peretele inimii. Peretele inimii este format de la interior spre exterior din epicard (foita viscerala a pericardului seros), endocard şi miocard.
Endocardul sau tunica interna a inimii captuseşte cavitaţile inimii. El se prezinta ca o membrană netedă şi transparentă, formată dintr-un strat de celule.
Miocardul sau peretele muscular al inimii este partea cea mai groasa a peretului cardiac şi este format din ţesut muscular: ţesut cardiac şi ţesut nod. Metabolismul intens al miocardului necesită un mare aport de sînge. Acesta este asigurat prin :
1.Arterele inimii :artera coronara stanga,artera interventriculara anterioara,artera circumflexa si artera coronara dreapta.
2. Venele inimii :
1.1 Venele coronare :marea vena coronara,vena interventriculara posterioara si mica vena coronara.
1.1 Venele coronare :marea vena coronara,vena interventriculara posterioara si mica vena coronara.
1.2.Venele cardiace accesorii.
Inima are un perete longitudinal care desparte cavitatea inimii în două părţi: inima dreaptă şi inima stîngă, şi un perete transversal care împarte fiecare din cele parţi în două cavităţi: atriu şi ventricul.
Ventriculele sunt cele două cavităţi care se află spre vîrful inimii: una aparţine inimii drepte şi se numeşte ventricul drept, iar cealăltă inimii stangi şi se numeşte ventricul stîng. Ventriculele au forma piramidală triunghiulară cu bazele spre atrii şi vîrfurile spre vîrful inimii. Bazele ventriculelor sunt determinate de septul atrioventricular. Pe acest perete se găsesc orificiile atrioventriculare, prin care fiecare ventricul comunică cu atriul corespunzător şi orificiile arteriale pentru cele doua artere care pornesc din ventricule.La toate aceste orificii se găsesc nişte formaţiuni membranoase numite valvule, iar pe peretii ventriculelor se gasesc nişte ridicături musculare conice - muschii papilari.
Ventricului stîng se caracterizează prin aceea că peretele reprezintă partea cea mai îngroşată a peretelui inimii. La baza ventriculului stîng se găsesc orificiul atrioventricular stîng şi orificiul arterei aorte. În partea dinspre ventricul a orificiului atrioventricular stîng se găseşte valvula atrioventriculară stînga sau valvula bicuspidă, care se mai numeşte şi valvula mitrală.Valvula are forma unei palnii cu varful in jos şi este formată din două valve, numite şi cuspide. Vîrful ventriculului stîng corespunde vîrfului inimii. Ventriculul drept se deosebeşte de cel stîng prin faptul că are are o forma piramidală mai pronunţată, iar peretele extern este mai subţire.
Pe septul atrioventricular drept se găsesc: orificiul atrioventricular drept şi orificiul arterei pulmonare. Orificiul atrioventricular drept asigură comunicarea între atriul drept şi ventriculul drept. Orificiul arterei pulmonare este aşezat mai sus şi mai inainte decat orificiul arterei aorte. El face legătura între ventriculul drept şi artera pulmonară.
VASELE SANGUINE
Vasele sanguine reprezintă un sistem inchis de tuburi prin care circulă sîngele. Există trei feluri de vase sanguin:
1. artere
2. capilare
3. vene.
1. artere
2. capilare
3. vene.
Arterele sunt vase sanguine prin care circulă sîngele de la inima la organe. Se împart în: mari, mijlocii şi mici; cele mari sunt cele care pornesc de la inima, iar cele mici se numesc arteriole. Arteriolele se ramifica într-un mare număr de vase, numite metarteriole.
În drumul lor, arterele formează ramuri, numite colaterale, iar la capăt formează ramuri terminale. Diferitele artere pot comunica între ele prin ramuri care le unesc şi formeaza anastomoze. Peretele unei artere este format din trei paturi, numite tunici.
Tunica interna sau intimă este formată dintr-un strat subţire de celule turtite, numit endoteliu. Sub endoteliu se afla stratul subendotelial sau membrana baza. Sub aceasta se află o membrană groasă şi elastică, numită periteliul.
Tunica mijlocie sau media este formată din fibre elastice şi fibre musculare netede dispuse circular. La periferia tunicii medii se află o membrană elastică care o separă de tunica externa.
Tunica externa sau adventicea este alcatuită de fibre elastice, fibre colagene şi elemente musculare. Aici se găsesc capilare sanguine, precum şi un mare număr de terminaţii nervoase vegetative. Din inima pornesc două artere mari : artera aorta şi artera pulmonară.
Artera aorta porneşte din ventriculul stîng prin bulbul aortic sau marele sinus al aortei.
Artera pulmonară porneşte din ventriculul drept, trecînd prin orificiul arterial pulmonar. La originea sa se află trei valvule sigmoide. De la orificiul arterial se ridică vertical pînă ajunge sub arcul aortei, unde se bifurcă şi dă naştere la doua ramuri : artera pulmonară dreaptă şi artera pulmonară stîngă.
Capilarele sunt de mărime microscopică şi au o bună difuziune. Prin pereţii lor se face schimbul de oxigen, substante nutritive, respectiv dioxid de carbon şi substanţe de balast. Ele formeaza reţele capilare. Peretele capilarelor este format din trei straturi : endoteliul, membrana bazală şi periteliul.
Venele se formeaza din canalele anastomotice arteriovenoase şi capilare şi care se termină la inimă în atrii. Prin ele sîngele circulă de la periferie spre inimă.
 |
| Sistemul capilar |
În funcţie de dispoziţia lor în organism, venele sunt: profunde şi superficiale. Cele profunde sunt dispuse în adîncimea organismului şi însoţesc arterele, iar cele superficiale sunt aşezate sub piele si nu însoţesc arterele.
În funcţie de grosimea lor, venele sunt: mari, mijlocii şi mici. Cele mai subţiri ramuri ale venelor se numesc venule şi se formează prin unirea capilarelor.
Venele din unirea carora se formează vene mai mari se numesc vene de origine, iar venele care se deschid pe traiectul unei vene colectoare se numesc afluenţi. Peretele unei vene este format din trei tunici.
Tunica internă sau endovena este formată dintr-un endoteliu şi dintr-un strat conjunctiv elastic. Ea formează în interiorul unor vene nişte pliuri semilunare, numite valvule venoase.Venele care au valvule se numesc vene valvulare.Valvulele lipsesc in venele in care sangele circula de sus in jos,iar acestea se numesc vene avalvulare.
Totalitatea venelor formeaza sistemul venos,care este alcatuit din: sistemul venelor pulmonare sau al micii circulaţii şi sistemul venelor cave sau al marii circulaţii.
SISTEMUL LIMFATIC
Vasele limfatice se formează din reţelele capilare limfatice începînd cu vase limfatice mici care prin confluente formeaza vase limfatice mari, iar acestea dau naştere, la rîndul lor a trunchiuri limfatice.
Vasele limfatice se formează din reţelele capilare limfatice începînd cu vase limfatice mici care prin confluente formeaza vase limfatice mari, iar acestea dau naştere, la rîndul lor a trunchiuri limfatice.
Vasele limfatice au pe traiectul lor strangulări, ceea ce le dau aspectul de siraguri de mărgele. O altâ caracteristică a lor este existenta ganglionilor limfatici pe traiectul lor.
Peretele vaselor limfatice este alcatuit din trei tunici.
Tunica internă(intimă) este constituită dintr-un endoteliu înconjurat de un strat subţire de ţesut conjunctiv, tunica interna formeaza valvule.
Tunica mijlocie(media) este musculară, fiind formată din fibre musculare netede. La vasele mai mari este mai groasă, contribuind prin aceasta la circulaţia limfei. De aceea,au fost numite vase limfatice propulsoare. La vasele mai subţiri, tunica este foarte redusă. De aceea, ele au fost numite vase limfatice receptoare.
Tunica externă(adventicea) este formată din ţesut conjunctiv, în care se gasesc fibre elastice. Tot aici se află la vasele mari terminatii nervoase şi vasa vasorum.
Ganglionii limfatici sunt formaţiuni care se găsesc pe traiectul vaselor limfatice. Fiecare ganglion limfatic este în legatură cu mai multe vase limfatice, dintre care unele aduc limfa la ganglion şi se numesc vase aferente, iar altele duc limfa de la ganglioni şi se numesc vase eferente.Vasele limfatice ies din ganglionul limfatic printr-un hil,loc prin care patrund sau ies şi arterele, venele şi nervii acestuia.
Ganglionul limfatic este format dintr-o capsulă şi din parenchim.
Capsula fibroasă înveleşte ganglionul şi este formată din ţesut conjunctiv fibros.Capsula trimite în ganglion prelungiri, numite trabecule sau septe..
Vasele aferente pătrund în ganglion prin orice parte a suprafeţei acestuia şi se deschid sub capsula fibroasă într-un sinus subcapsular de unde prin sinusuri de legatură, limfa ajunge în sinusurile limfatice medulare. Din aceste sinusuri pornesc vasele eferente, care părăsesc ganglionul prin hil.
Ganglionii participă la formarea anticorpilor.
Limfa merge de la ţesuturi către inimă prin vasele limfatice, pe traseul cărora se găsesc din loc în loc ganglioni, care au rol de filtre. Ei reţin toate elementele care nu trebuie să ajungă în sistemul circulator al organismului: microbi, celule canceroase, celule anormale – cum sunt cele leucemice.Cele mai importante grupe de ganglioni limfatici sunt: ganglionii submentali, submaxilari,preauriculari,cervicali,axilari,epicondilieni,toracali,abdominali,pelvieni,inghinali,poplitei (fig. 3)etc.
Limfa merge de la ţesuturi către inimă prin vasele limfatice, pe traseul cărora se găsesc din loc în loc ganglioni, care au rol de filtre. Ei reţin toate elementele care nu trebuie să ajungă în sistemul circulator al organismului: microbi, celule canceroase, celule anormale – cum sunt cele leucemice.Cele mai importante grupe de ganglioni limfatici sunt: ganglionii submentali, submaxilari,preauriculari,cervicali,axilari,epicondilieni,toracali,abdominali,pelvieni,inghinali,poplitei (fig. 3)etc.
 |
| Fig. 3 Principali ganglioni limfatici |
Vasele eferente din acelaşi grup de ganglioni confluează şi formează vase limfatice mai mari, care se unesc cu alte vase similare şi formează trunchiuri limfatice, ce colectează limfa dintr-o anumită regiune a corpului.
Cele mai importante trunchiuri limfatice sunt : trunchiul jugular, subclavicular, bronhomediastinal, lombar, intestinal. Prin vasele lui, sistemul limfatic colecteaza limfa din întreg organismul şi o conduce în sîngele venos.
