Ochii şi calculatorul, cine pe cine?

Cred că deja nu ne mai putem imagina viaţa de astăzi fără calculator. Dependenţa este atât de mare, încât medicii au şi catalogat-o drept „sindromului privitului la calculator”. Datele mondiale arată că circa 75% din cei care petrec timpul zilnic în faţa monitorului, au diverse probleme.

Din punct de vedere fiziologic, ochiul omului nu a fost „prevăzut” pentru o astfel de realitate. Ca urmare a petrecerii timpului în faţa calculatorului, ochii  sunt suprasolicitaţi. Având privirea fixată în monitor, muşchii se încordează, ochii noştri clipesc mai rar şi devin astfel mai uscaţi. Iar clipitul este metoda naturală a organismului de a lubrifia ochii şi de a preveni uscarea lor. Prin clipit, se reface filmul lacrimal. Dacă nu clipim cât trebuie, filmul lacrimal se rupe şi apare senzaţia de nisip în ochi sau înroşire. Dacă în mod normal omul clipeşte aproximativ de 15-20 de ori per minut, atunci în faţa monitorului – 5 ori.

 

La persoanele care lucrează mult timp la calculator, dar şi la tinerii care îşi petrec o bună parte a timpului liber în faţa PC, există riscul de apariţie a miopiei.

 

Fluxul de lumină joacă un rol important pentru sănătatea ochilor. Acesta trebuie să fie unul constant: ochiul este capabil să perceapă frecvenţa de ardere a becului electric. Dacă e să alegem între lumina albă artificială de „proastă calitate” şi cea galbenă, optaţi pentru cea galbenă – este mai sănătoasă.

 

Pentru a ne proteja ochii şi vederea, ţineţi cont de următoarele sugestii:

 

- Faceţi o pauză de 15 minute la fiecare oră petrecută la calculator.

- Iluminaţi corect locul dvs. de muncă.

- Dacă aveţi în birou climatizator, este nevoie şi de un vaporizator sau ionizator de aer pentru restabilirea nivelului normal de umiditate.

- În cazul senzaţiei de ochi uscaţi folosiţi, la necesitate, lacrimi artificiale.

- Dacă nu aveţi probleme de vedere, folosiţi la calculator o pereche de ochelari simpli cu lentile anti-reflexive (acestea măresc contrastul imaginii şi estompează blicurile de la monitor).

- Limitaţi accesul copiilor la computer – maximum 30 min pe zi.

 

2 exerciţii pentru relaxarea muşchilor ochiului:

 

1. Fixaţi cu privirea un obiect mai departe de 10 metri şi unul de aproape. Plimbaţi ochii departe-aproape. Repetaţi exerciţiul de câteva ori.

2. Mişcaţi de câteva ori la rând globii oculari, sus-jos, stânga-dreapta, după acele de ceasornic şi invers.

Aromaterapia

Aromaterapia foloseşte uleiuri aromate . bogate în esenţe distişlate din plante. Uneori, aceste esenţe sunt folosite ca înlocuitor, deoarece o bună parte dintre ele au proprietăţi antinicrobiene şi anti stres.

Uleiul de lavandă este cel mai folosit şi mai cunoscut ulei esenţial. Are efect antiinflamator, antiviral, antidepresiv şi antistres. De asemenea acest ulei reduce intensitatea migrenelor şi nivelul tensiunii, stimulează memoria şi îmbunătăţeşte respiraţia. Pentru a combate tulburările de somn, folosiţi aromaterapia cu două ore înainte de culcare, cel puţin zece zile. Puneţi în vasul de aromaterapie apă în care adăugaţi cinci picături de ulei esenţial de lavandă. Un alt remediu potrivit pentru a adormi la o oră acceptabilă este să picuraţi doua-trei picături de ului de lavandă pe cîteva bucăţi de vată pe care să le aşezaţi în jurul patului. 

Aroma de vanilie  ca un veritabil afrodiziac cerebral, avînd capacitatea de a stimula funcţiile scoarţei cerebrale, astfel ca efectele sale asupra psihicului dar şi întregului organism sunt uluitoare şi în primul rînd de activare, energizare. Astfel creşte tonusul cerebral, înlătură eficient oboseala, binedispune şi creşte capaitatea de atenţie şi memorare, reface tonusul digestiv, respirator, cardiac. Este ideală această aromă pentru desfăşurarea activităţilor: la locul de muncă, în birou, la cursuri, in timpul exerciţiilor fizice. Aroma de vanilie este recunoscută pentru creşterea toleranţei la stres.

Aromele de fructe acrişoare precum citrice, fructe de pădure, mere, toate acestea au efecte tonice şi revigorante, înlăturînd oboseala şi starea de încordare, redînd veselia şi energia psihică. Ideal este să le asociaţi cu arome de vanilie şi mentă.

 Mirosul este unul dintre cela mai puternice simţuri şi de foarte multe ori ne ajuta să ne vindecăm fără să ştim cît de mult am fost ajutaţi de o aromă. Studiile unor cercetători au dovedit că aromaterapia controlează apetitul, ajută la slabit, dar şi în menţinera greutăţii.

 Aromaterpia conform semnelor zodiacale:

Berbec – ulei esenţial de caprifoi, mentă, păducel.

Taur – ulei esenţial de trandafir, mac, violete.

Gemeni – ulei esenţial de lăcramioară, lavanda, feriga.

Rac – ulei de crin, veribantă, passiflora, gălbenele.

Fecioara – esenţa de flori de cîmp sau de munte.

Balanta – ulei de trandafir, violete, mac, veribă.

Scorpion – esenţă de caprifoi

Sagetator - ulei de salvie, garoafa, scorţişoara.

Capricorn – ulei de pin, cedru.

Vărsător – esenţa de orhidee, floare de soc.

Pesti – ulei de stînjenel, mirt, nufar.

Tuse şi dureri în gît

În această perioadă rece, prin inspiraţie, intră în plămâni aer prea rece şi prea umed, uneori încărcat cu agenţi patogeni, care declanşează o serie de „boli de piept“, adesea cu grave complicaţii, în funcţie de capacitatea de rezistenţă a organismului. Tusea este simptomul cel mai des întâlnit în bolile aparatului respirator.

• Cea mai frecvent utilizată reţetă în medicina casnică are la bază ceapa, din care se prepară un suc stors din aproximativ 100 g ceapă coaptă în spuză, din care se beau câte 2-3 linguri. O altă reţetă foloseşte un decoct din două cepe cu coajă, tăiate mărunt, şi trei nuci zdrobite, fierte împreună într-un litru de apă, timp de 10-15 minute; se îndulceşte cu miere de albine şi se bea întreaga cantitate prin înghiţituri mici, în cursul unei zile, având efecte emoliente, expectorante şi imuno-stimulatoare.
• Acţiune deosebită în calmarea tusei are infuzia din flori de tei, un valoros remediu natural, cu o multitudine de calităţi neurosedative, antispastice, sudorifice, antiinflamatoare ale căilor respiratorii superioare, emoliente ale secreţiilor pulmonare şi expectorante. Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă flori uscate la 200 ml apă clocotită şi se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere sau zahăr.

Regimul alimentar va fi obişnuit, dar cu raţii sporite de legume proaspete (varză, salate crude, ridichi negre) şi de fructe (în special gutui), mesele fiind servite după accesele de tuse. Se recomandă:

• suc de lămâie obţinut prin stoarcerea unei lămâi într-un pahar cu apă caldă, se îndulceşte cu zahăr sau miere de albine şi se bea prin înghiţituri rare;
• sirop din 250 ml suc de morcov proaspăt, amestecat cu 3 linguri zahăr şi puţină apă; se fierbe până se îngroaşă ca un sirop şi se iau 3-4 linguriţe pe zi;
• sirop din 100 g căţei de usturoi zdrobiţi, care se infuzează, timp de 15 minute, în 250 ml apă clocotită; se adaugă 200 g zahăr şi se iau câte 2 linguri pe zi;
• lapte fierbinte într-o cană, îndulcit cu miere şi o lingură de sirop sau decoct de ceapă sau praz, care se consumă dimineaţa şi seara;
• sirop cu extract natural dintr-o ridiche neagră care se taie în două jumătăţi egale şi, în fiecare parte, se face o scobitură cu ajutorul unei linguri de fier; se umple, ras, cu zahăr sau miere, iar după 6 ore se formează un sirop cu extract din ridiche care se bea având efecte emoliente şi imuno-stimulatoare. Prepararea se repetă cu aceeaşi ridiche de 2-3 ori pe zi, astfel ca tusea să fie oprită după 2 zile consecutive de tratament;
• fiertură dintr-un pumn de ovăz într-un litru de apă dată în clocot 5 minute; se strecoară, se adaugă 3 linguri miere de albine, zeama unei lămâi sau 2 linguri sirop de zmeură şi se bea câte o cană în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol.

Mierea este cel mai comun şi eficient tratament impotriva tusei. Prin conţinutul sau de antibiotic, ea elibereaza caile respiratorii prin distrugerea bacteriilor. 

Terapii naturale pentru calmarea durerilor de dinţi

  Sensibilitatea dentară este provocată, în majoritatea cazurilor, de alimentele sau băuturile calde, reci, dulci sau acide. În plus, anumite tratamente dentare (albirea dinţilor, curăţarea dentară profesională, purtarea aparatului dentar) pot cauza sensibilitatea.

Cîteva remedii împotriva dinţilor sensibili:

● Flori de muşeţel: infuzie, preparată din 3 linguri de flori la o cană cu apă fiartă. Infuzia calduţă se ţine în gură, timp de 5 minute. Tratamentul se repetă la interval de o oră. 

● Flori de coada soricelului (тысячелистник): infuzie, din 2 linguri de flori la o cană cu apa calduţă, cu care clătiţi gura, din oră în oră. 

● Frunze de salvie (Шалфей): infuzie, preparată din 2 linguriţe de frunze, la 100 ml apă fiartă. Clătiţi gura timp de 5 minute. Repetaţi la interval de o oră.

● Frunze de nuc: decoct preparat din 3 linguri de frunze, la o cană cu apă. Se face gargară de cîteva ori pe zi. 

● Echinacea (Эхинацея): tinctura de echinacea (radacina) poate fi cumparată de la magazinele naturiste şi se foloseşte diluata ca soluţie de clătire a dinţilor dureroşi. Pe lînga efectele cunoscute ale echinaceei, există şi efectul de amorţire a locului dureros.

Îngrijirea naturală a părului

Contra căderii părului: 2 linguri ulei de masline + 1 galbenuş de ou + cîteva picături de lămîie (o fiolă de vitamina C care întăreşte părul); apoi, omogenizate se aplică pe părul curat, se acoperă cu o cască de baie şi se stă 45 de minute, dupa care se spală cu şampon.

Contra căderii părului şi a mătreţii: 500 gr praf de cedru (de la farmacie) + 2 galbenuşuri de ou ( în functie de lungimea părului) + cîteva picături de lămîie. Se adaugă pe rădăcini 15 minute, iar apoi se şamponează. Se repetă o dată pe săptămaâîna/ 3 ori pe luna.

Pentru un păr mai des şi mai lucios:  galbenuş de ou +1/2 pahar de chefir  + 1 ceapă rasă fin + putin alcool alimentar. Se aplică pe păr şi se lasă 2 ore, se şamponează şi nu se usuca cu foehnul. Se repeta de 3 ori pe luna;

Pentru un păr subţire şi deteriorat: balsam+ 2 linguri smîntînă + 1/2 lingura de ulei de germeni de grîu + 1 lingură suc de lămîie.  Se omogenizează şi se întinde pe părul umed dupa spălare, se acopera cu o cască de baie, se stă 15 min. şi apoi se clăteşte. Se aplică 1 dată pe săptămînă.

Grupele sanguine

În 1900 a fost descoperit primul sistem de determinare a grupelor sanguine - AB0 - în urma mai multor încercări de transfuzie nereuşite. Totuşi, cauzele pentru care pacienţii mureau au fost elucidate. Astfel, s-au descoperit patru grupe sanguine diferite: A, B, AB si 0 (sau grupele 1, 2 ,3 şi 4). Diferenţa acestora era dată de prezenţa antigenilor la suprafata globulelor rosii. Excepţia o constituie grupa 0 (denumire provenită de la faptul ca nu conţine antigeni), ale carei globule roşii conţin totuşi o substanţă cu rol de antigen, denumita aglutinogen.

Cel de-al doilea sistem – Rhesus - este necesar în caz de imunizări şi în special în cazul incompatibilităţii dintre fetus şi mamă. Sistemul Rhesus: Rh + (pozitiv) sau Rh – ( negativ) este al doilea sistem antigenic specific globulelor roşii. Potrivit statisticilor, aproximativ 85% din populaţie au Rh pozitiv, în timp ce restul de15% au Rh negativ.

Contrar opinei unora este foarte posibil ca un copil să aibă o grupă sanguină complet diferită de a părinţilor, chiar dacă aceşti au amîndoi aceeaşi grupă sanguină tabelul 1

Grupa sanguina Părinte 1	Grupa sanguină Părinte 2	Grupa sîngelui a copilului
A	A	A or 0
A	B	A, B, AB or 0
A	AB	A, B, AB
A	0	A or 0
B	B	B or 0
B	AB	A, B, AB
B	0	B or 0
AB	AB	A, B, AB
AB	0	A, B
0	0	0

 Vă propun un calculator care identifică grupa sanguină în dependenţă de grupele sanguine ale părinţilor.(click pe imagine)